Fiind niste romantici incurabili in primavara anului 2013 cutreierand vechile mahalale bucurestene am descoperit intre biserica Sf. Vineri si vechiul targ al "Mosilor", nu departe de casa in care a locuit poetul Mihai Eminescu ,in mahalaua de la Hala Traian, o casa "art-nouveau" construita la 1907,monument istoric, parca desprinsa din opera lui I.L. Caragiale.
Printr-un exercitiu de imaginatie imediat ne au revenit in fata ochiului, ca intr-un film al vremurilor de mult apuse, boierii inzorzonati,domnitele venite de la Paris,musterii carciumilor si bodegilor de altadat,vechile zahanale cu scrumbie atarnata la soare si vinul galben de Mizil beut in oale de lut pentru' racorirea trupului si mintii' ,cum spunea si Brezeanu,actorul favorit si prietenul lui Nenea Iancu intro intalnire la bodega Tripovici: "lucrez coane Iancului...,cu o galbena de Mizil...de la Mares, sosita astazi...Ce sa zic ? Te infioara..."
Gradina Stravi - Gradina de Vara Pariziana:
Cunoscand faptul ,ca la vremea anilor 1880-1890 ,comediile lui I.L.Caragiale au putut fi vazute foarte de des pe scenele gradinilor de vara bucurestene ,autorul interzicand prezentarea pieselor sale pe scena Teatrului National,am creat pentru musterii nostri "jadine parisiene".
O gradina de vara de 120 locuri,unde printre o mare diversitate de plante mediteraneene (portocali,lamai,mandarini) cu un mobilier din fier forjat,care incojoara scena centrala,dedicata evenimentelor muzicale si teatrale,puteti poposi in zilele toride de vara pentru a urmarii atat spectacolele,cat si a lua pranzul sau cina la o discutie literara sau despre 'politichie',la fel cum si nenea Iancu poposea in gradina "Rasca" sau "La Union", povestind despre aceasta din urma cum jupan Dumitrache cu sotia sa Veta si cumnata sa Zita se ducea la' varieteu' sa vaza comediile' alea' pe care le juca Ionescu.
Micul Paris
Situat la parterul cladirii si decorat in stil 'Belle-Epoque' cu o capacitate de 50 locuri am creat acest spatiu influentati de Bucurestiul frantuzit al secolului XIX ,de modul cosmopolit al boierilor si domnitelor traite la Paris,de literatura moda si ambientul parizian.Pentru acest motiv calatorii au numit la acea vreme Bucurestiul "Micul Paris" sau "Parisul Balcanilor".
Un loc creat pentru delectarea simturilor ,cu mancaruri alese si vinuri fine si atent selectioante,la fel cum nenea Iancu in pelegrinarile lui prin carciumile bucurestene poposea la "Iancu din Blanari" pentru vestitele antricoate de vita in floare presarate cu cimbru,pentru icrele negre si muraturile cu vanilie si usturoi,delici care au poposit si pe masa suveranului Carol al II -lea sau "la Gherghiceanu"pentru vestitele sale vinuri despre care dramaturgul spunea : " asta e Gherghiceanu! Farmacie nu carciuma !...drojdie ca la Gherghiceanu nici la Paris nu gasesti...sa vezi curatenie si om cinstit...parol "
